Galaxiile roșii, planetare rubine,
Pân’ la margini de cosmos, de-abis din abis născător,
Hemoglobindu-și nuntirea în perechi globuline…
E cădere genunea, când dorul răpirii e zbor?
Cardinalele puncte? Sunt scule aruncate!
Îmbrățișezi cu nordul, când totu-i numai răsărit?
Lumină, cum ești noapte? Cine-n lumini își zbate
Adâncul spre adâncuri, pe unde Tu m-ai zămislit?
Poți pune-n lanț suflarea ca fiara după gratii?
Ghimpată sârmă, -apusuri… Nu-i roza chip de-asemănări?
Eu cred că-ndrăgostite, setoasele-mi hematii,
Ți-au copiat tot cerul nescriselor cărări:
Și Tu și eu, Iubirii, nici moartea să despartă,
Râvnind cheiței taina, de-o viață-mi bați în poartă!
o supernova in ”galaxia” dumneavoastra de psalmi!
Welcome, then! Mulțumesc frumos pt. vizită și plăcutul comentariu!