Că lumea-i o părere, s-o creadă ei, să zică…
De-a brațelor slăvire, mă-ntreb și eu: Dar dacă… ?
Te strâng și mai puternic, ca-n cuib de rândunică.
Nu-n sân ascunsă-i toată filosofia greacă?

La hanul perlei negre, ei, și? Ce-i cu rădvanul
Cu caii albi ca dorul și negri – coapsă murii?
Aprins-a policandru până-n tării castanul,
Cum să vorbești de moarte sub bolțile pădurii?

Ne-așteaptă-n oală vinul mai vechi ca năsălia.
Până vom fi ulcioare, gaudeamus dară!
Ce-i dincolo, nu moartea, ci doar Iubirea știe,
La fel ca trandafirul când spini răsar să-l doară.

Cu pielea lui de șarpe, ce bine-ți stă pantoful!
”Mai mândră decât moartea!” mă-ngână filosoful.