Mi-ai strâns, cutie veche, de-a valma-s aruncate,
Semne de cărți și poze, mai stăruie parfumul,
Brățări cu ora spartă, ranchiun, sidef, păcate
Lucind bijuteriei. Cum se cojește fumul!

Și cheile acestea?! De morți, numai de bine…
O, cât de multe strâns-am, nici una nu-i luminii.
Pandora, nu deschide, nici cum, nici când, sau cine!
Nedăruit mi-i darul, cutremura-m-ar pinii!

Tu mi-ai rămas, Iubireo, ce nu-mi băuşi cucuta.
Cutia-i pentru Charon, să-i păcălească Styxul.
N-am îngropat cu morții inelul Tău – lăuta,
Torcând la nemurirea-Ți cu clapa și cu pixul.

Nici limbile de îngeri înaltul zbor n-ajutu-l,
De n-ai fi pus urcușul genunilor – sărutul!

18 decembrie 2015

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario

http://www.dumitruichim.com