Cu cât mai negru
va fi norul,
cu-atât mai albă –
prima-nflorire de nea!

Spun unii
că dorul
ar fi un cuvânt
plăsmuit întradins,
că-n alte graiuri
nu ar avea
tălmăcire.

Cum să vorbești de iubire
când niciodată n-ai nins?
Cum să traduci
această noapte adâncă-a minunii
ce alb de cireș către noi izvodi
ca-n pilda cu norul?

Zic unii
că dorul…
– Lasă-i să spună, ei și?