Voi, cei tari în cerbice,
și cu pârloagă
în loc de ureche,
n-ați auzit din scriptura cea veche,
nici măcar
o simplă suflare de codru
cum tristețea i-o fâșâie
cu verde amar:

”Să nu călcați niciodată
pe iarbă
ca nu cumva întorcându-se
fiara spre voi
să vă sfâșie!”

Adevăr din adevăr zic vouă:
Călcați pe iarbă
până la stropul de rouă
ce-l cântărește cu spaimă
pleoapa!

Voi, cei tari în cerbice,
dar cu urechea oarbă,
călcați cu iarba pre iarbă
până când ochiul vostru va uita
ispita celui rău,
îmbrăcată-n lumină și goală,
din care băură
târziul și cerbii.

Spovediți-vă ochiul,
că genele voastre
scrise au fost cu neagra cerneală
a ierbii.