”Vino, vino, vino”,
am auzit narcisa
chemând
pe Thomas de Aquino.

”Fără andrea,
fără fus,
fără fuscel,
cu slova lutului
și-a nevăzutului,
uite,
cum I-am țesut în scrisul nou –
aureola!

Poate și-acum Își poartă
tot corola,
asemănarea-n cântec de demult,
din prima săptămână
a lumii,
când, după ce-a oftat cu greu în palmă,
s-a luminat zidindu-se pe Sine însuși
într-un altar
de flăcări și țărână.”