Părelnică de-s râu, tu crezi că-s numai apă,
de te strecori ca pâcla pe sub vorbe,
ca timpuria ceață
printre arini și mlajă de răchită?
De ce pândești prin cântec
cine îmi soarbe roua de sub pleoapă?
Da, lacrima-i tot apă,
rășini din plânsul pinului
pe umăr de luceafăr…

…acum te duci, să ai un drum ușor,
cu pravilă de nor,
să urci prin ploaie ploaia, vecin – seninul meu
ți-l las pentr-un ceapraz de curcubeu.
Vei reveni la iarnă
cu fluturi albi ca să mă cauți
chemând cu-albastrul ger
un nume tot albastru alăutind din alăută
culori sprințare ce-n vocale se sărută.
Dar va fi iarnă, dragul meu Prier…
Târziu
ne vor fi cerbii
și-mbrățișările de dimineață
vor licări din sperla stelelor mărunte
și știu
că am greșit cu malurile noastre pentru punte.
Ai grijă de oglindă și subțirimea ei,
că puntea ca și tine
e tot ce-a mai rămas din gheață.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario