Printre frunzele serii,
soarele
și-a uitat toate culorile
cu care se-mbrăca de apus.
Singur,
singurătăților rigă,
și-a coborât muntele
pe unde se aud numai morile.

”De ce mi-ați îmbrăcat hainele
într-un mod pe dos și aiurea?”
le-a spus, certându-le pădurea,
către a doua seară.
”Nu știați că veșmintele soarelui –
culorile,
au cusăturile verdelui
cu găitanele în afară?
De ce n-ați întrebat
nici brazii, nici pinii?”
Și acestea zicând
și-a tras perdelele de ceață.