Sărmanele urechi!
După corvada zilei la cules,
moțăiau pe lângă înțeles
în fața Semănătorului.
De toropeala oborului
li se ofiliseră aripile
spre zvâcnetul de rază
al zborului.

”N-a mai rămas între voi
nici o ureche trează
să privegheze cu Mine alături
la frângerea luminii?
Nici măcar unul nu e?”
…apoi și-a încheiat pilda
și despre ultima sămânță
cum or s-o răstignească spinii
pecetluindu-i moartea în cuie.

Cu geana udă
numai ochiul lui Ioan
putea să audă
sfârșitul de pildă a Vinere Mare.

…în lăcrămare,
ucenicul
făclie-nflori Nouratei Fecioare:
”Iată,
a învins Spicul!
Cum încercau sămânța să-I omoare!
Bucură-te, Maica Luminii!
Coroana de-mpărat
I-o țin peste moarte,
învinșii grăuntelui – spinii!”