www-St-Takla-org___Jesus-with-Mariam-and-Martha-02

TATĂ, ACELAȘI EȘTI ȘI MARTEI ȘI MARIEI

Mereu în grabă, dar pe dos tipsiei,
iar mie însumi – risipirilor mărunte,
frânturi din tot ce povesteai Mariei
mă întristau ca umbra grea de nuc.
Amarul din cuvântul Tău,
cu-apăs icnit ce pe ascuns să-l duc,
chiar inima mi-a spart-o.

Cu câtă bunătate istovul Mi-ai mustrat:
”Marto, Marto…!”
Voiam ce nimeni n-a gândit,
la prânzul meu de cină să-Ți aduc
în blide aurite, argintate
cea mai gustoasă slovă din bucate,
ca unui împărat cinstindu-Ți ospeția.
N-am fost nepăsătoare,
deși nu Te-ascultam, lângă picioare,
precum Maria.
Tu nu știai când îi vorbeai de moarte,
cum inima-mi rupeai în două Marte.
Când eu îți roboteam cea mai aleasă cină,
Tu îi vorbeai de-o alta,
în foișor, necuget de străină,
de Pâinea ce s-a pogorât din cer
și-n trupul Tău se frânge,

dar mai presus spuneai Mariei
de tainele Împărăției
cu Mirele și ne-nțeleptele fecioare
cu fruct de viespe în ulcioare.
Abia când ai șezut la masă
și pâinea mea ai frânt
sub binecuvântatul semn
al mâinii,
am înțeles,
partea cea bună care și-a ales
Maria pentru untdelemn,
dar milostiv fiind și Dumnezeu,
din durerosul meu
frământ, ce-ai rupt,
al inimii și-al pâinii
ce Ți-am adus la cină,
mi-ai dat și mie să mă-nfrupt,
ceva ce mi se pare,
ciudat
prin ne-nțeleasă preschimbare,
cum aluatul meu
gusta acum a trup de Dumnezeu
și-a sânge de lumină.

Advertisements