IMG_0268

MÂNTUIREA SMOCHINULUI NERODITOR

Îmbrățișare în duh lui Vasile Voiculescu

Visul acela încă sufăru-l!
Îmi dădusem trupul
la curățătoria chimică ”Nufărul”,
de pe Strada Rodnei,
să-l am pentru seara logodnei.
Ce a fost, ce n-a fost,
în graba sorților,
că trupul meu l-au pierdut
exact
pentru Invierea Morților.
Singurul
ce-am găsit să-mprumut
a fost cel al copacului,
curat,
ca aripa de cocor –
haina smochinului neroditor
ce-l blestemase Iisus.

Din tronul Lui înfricoșat,
Prea Milostivul Împărat,
parcă-a zâmbit un pic,
sau doar amar grăia de sus:
– N-ați înțeles nimic!
Rău, tălmăcirile mă dor
cum teologul Mi le-aduce!
Eu însumi M-am făcut blestem,
pe cruce,
smochinului neroditor.

***

… când m-am trezit privii
icoana,
de sub ștergar și busuioc,
cu Pogorâtul Rusalin.
Neroditorul ei smochin
greu atârna, din Duhul Sfânt,
smochinele de foc
deasupra fiecărui ucenic,
așa cum Iisus
pilda de moarte le-a fost spus,
dar ei n-au înțeles nimic.

Advertisements