MĂCAR O FRUNZĂ DE MĂSLIN
Eu n-am văzut vreodată
înflorind măslinii
și cum sfiala albă
le-o tălmăcește lemnul,
atâta știu
că untdelemnul
stors din zdrobirea de măslină
tămăduiește cu lumină.
La Tine vin
când de-ntuneric sânger
și nu mai iscodesc de floare
sub rouă cum arată
și nu Te-ntreb de înger
de-mi va veni pe laiță,
ci-Ți cer un strop de untdelemn
pe buza de opaiță.
Iar dacă înflorirea
necunoscutului văzduh
n-ai timp să mi-o nuntești cu foc,
mi-e de ajuns și Sfântul Duh
măcar o frunză să-mi aducă-n cioc.