2035750588_d9950e7966_z

FOTOGRAFIE VECHE DE SEMINAR

Iată-ne toți, în clasa I-a de seminar!
Ăla sfrijit ca un ogar
sunt eu. Lângă mine-i Costel,
cel mai iubit dintre noi.
O-ntreagă oră îl așteptam,
să-l auzim cum sună
pe coridoarele-ntunecate
din clopoțel;
chiar așa-l poreclise,
paraclisierul din spate.

La aniversarea de 50 de ani
s-a ținut cont de fotografie.
Costel ajunsese dintre noi,
cel mai mare, foarte sus,
la Patriarhie.
Rotund se făcuse atât de gras

și pe cap cu-o tigăiță cucernică.
Bre, dar ce voce puternică
de clopot la bas,
că te lua teama
când i-auzeai arama
sunată în dungă!
Măi, cât de sus a putut să ajungă
în rang!

Ne-a citit catalogul
cu gândul absent
și tot el răspundea cu ”prezent!”,
dar cu-o pauză lungă
între un bang și celălalt bang.

Advertisements