La vamă mi s-a spus

că eu nu sunt eu,

că numele ce-l port

l-ar fi avut,

smochinul cel neroditor,

ce s-ar putea să fie viu,

iar eu aș fi cel mort.

 

De peste umăr

mă tălmăcește spinul,

că-n locul meu

fu blestemat smochinul

și doar c-aș semăna cu el:

– ” Cine-ar putea să-l duplice?”

 

Si-am auzit atunci pe moarte

cum repeta pe vameș, dar amar:

– ”E fals în acte publice?

Așa oricărui s-ar părea,

dacă acest copac nu ar avea

ca scuză  – neștiutului de carte,

aici, lângă amprentă,

inițiala crucii Regelui Pescar”.