… iar Lazăr ‘naintea dis-de-dimineții,
( când roza pădureață în rouă era crudă)
după rânduiala talmudă
a mers și el să-și scrie în pământ
un copac
numit Pomul Vieții
ca legământ al nașterii.
Legenda spune că Adam
după ce a mușcat
din frupta cunoașterii
s’a îndreptat cu fuga măruntă
spre Pomul Vieții cu frunza de nuntă,
dar n’a mai ajuns că îngerii
către seară i-au fugărit
până în valea plângerii.
Se spune în cartea Bereșit
că’ntoarcerea spre raiul pierdut
e să plantezi un pom anume
al nunții sau vieții
care-ți va fi podeț cerut
spre cealălaltă lume.
Așa făcu și Lazăr ,
un cedru zvelt plantă printre știubeie;
credeai că-i o fecioară
care se roagă
lângă-al stâncii chivot,
acolo lângă șipot,
unde se-oprește luna
isopului aghiazma să i-o beie.
este incredibil faptul că Părintele Dumitru Ichim a scris o astfel de piesă puternică de muncă. M-au interesat pentru o perioada de timp acum în obţinerea cărţile sale. Eu locuiesc în Sibiu şi au auzit de el. Este extraordinar faptul că acum el este online.
cu sinceritate
Pavel Lupu
Mulțumesc. Am noutăți la http://www.dumitruichim.com
Mulțumesc frumos!