Gândirea-ades se-ntoarce în bolnițe balcâze,
Unde-și greși coconul neprihănit, de flutur.
Din buchi culeg cerneala, nectaru-l las la gâze,
Că nu-ntrupi jar din paie, ci din rărunchi de butur.

Ce gust dai geloziei, de-i aur sfânt poleiul?
De prea senină-i bolta, nu-i stă furtuna-n pungă?
Povești, cu stea în frunte, din nuc le fură teiul
Până păcatu-și bate catismele în dungă.

Tu, răsfățata mării, vioară și stihie,
Porți șapte anotimpuri în zvârcolitul humii,
Ce bine-ți stă ascunsul sub vălul geloziei,
Mireasmă de lumină de la-nceputul lumii.

Din iad și rai faci una, le-nvolburi spuma-n frâie,
Cărbuni’ aprinşi nu-s oare sămânță de tămâie?