IOV – PRIMA DENIE 23 Monday Apr 2012 Posted by dumitruichim in Poezii ≈ Leave a comment TagsIov, PRIMA DENIE IOV – PRIMA DENIE ”Cred că-n zadar încerc să Te mai strig să mă dezlegi de Iov. Ce oare n-am cercat să-l spurc la gând cu îndoială, dar mi se pare că mi l-ai pus momeală hiclean întinsă pe cârlig.” Așa sporovăia cu sine însuți, luceafărul cu-adâncul scufundat. ”Chiar eu pe muche jocul de-a fi ne-firii l-am ales sperând să Te țintesc răzbunător prin spatele de ceas. Ce ași putea să-i mai răpesc când numai Tu i-ai mai rămas? Oh, știu ce vrei! Când crâncen mă strivești lângă pârleaz, încerci prin Iov ca să mă frângi unde-s mai tare în cerbice, cu-această râmă, târâtoare; în mațe, creier și grumaz afurisenie…” ”Răbdare, Sabaot îi zice, acesta-i doar un început și prag, jocul de-acum sporește-n rămășag, cu Iov la prima denie. Incalte, nu te grăbi, că vin și celelalte.”