Artist: Marianna Milkhaylyan

Toate poveștile
încep cu aceeași tristețe,
așa cum apele prin cetini
foc din luceafăr sorbind
devin cântec.

– Așa cum în brațe te țin,
orice poveste cucutei
geloasă i-ar bea din venin!
Ce-ar fi
ca basmul să-l spunem altfel?
Un sărut pentru o dată,
de două ori…
– Vezi că ai scris greșit!
– Ce contează? Acel ”odată”
nu-i pentru noi,
ci pentru ”niciodată”.

Și cum ”niciodată”
demult a trecut
spre codrul lui, cu ”a fost”-ul,
o fac pe prostul
și-ți mai fur un sărut,
așa,
precum ape prin cetini
focul sorbindu-l din stele
devin cântec,
ca trupul tău de lumină
în brațele mele…