Foto: Gallery 133, Elva Hook – Summer Chrysalis

DE GUȘTI LUMINA…

”Somn care curge peste omenire l-a cuprins.”
(Epopeea lui Ghilgameș, tăblița a IV-a)

De guști lumina,
are gustul sării,
ca lacrima.

Voi care n-ați avut,
prin inima voastră vreodată,
în vizită furtuna –
zvârcolul până-n cer al mării,
nu știți cum gustă luna
când rănile luminii le ascunde
atât de zâmbitor pe Eufrat!

De ce-i tristețe
în aurul curat și primenit
al sălciei ce-aduce primăveri,
când de lumina ei se zvântă
puțin a mâine, dar mai mult a ieri?
Și tu îmi zici:
”Hai, Sanheribe, cântă!
De-acasă inima demult mi-a fost plecat,
doar numai tu cunoști a ei cărare
cum să o strecuri,
când dragostea e luată-n râs
de crinul alb și bârfa de urzici
usturătoare.”

”Regină, îți răspund,
buzelor tale cupă îs,
cioplită din al lacrimei
cleștar de sare.
Sărută-mă precum lumina
se-ascunde-n strălucirea ce o doare
și uită de tristețea
din aurul curat
al sălciei sub care,
cândva, ne-am despărțit
în două Eufratul.
În scoică zămislirea perlei
încă mai doare
când din duh o cheamă.

Buzelor tale cupă îs,
cioplită din lacrima cristalului de sare.
Îmbrățișează-mă și bea-mă
ca pe un vin ce-l înăspriră spinii,
sălbatica panteră neîmblânzită-n must!

Buzele tale,
știai că prin sărut
au gust
ca veșnicia care-a plâns
în prima lacrimă-a luminii?”