Cu noi, ce se întâmplă? Parcă-i un scris în boare,
C-ai crede-un neam de fluturi ce-şi zboară borangicul.
Iubirii nu-i da nume, cum Cel-ce-Este n-are,
De buchi, lasă cireada s-o poarte grămăticul.

Filosofia-ncepe când primul om se miră
Văzând cum sub luceafăr stă nopții căpătâiul,
Nu-ți spun cum fur sărutul de aur și porfiră,
Suntem și mai aproape decât pe-apus lămâiul.

Cu teascul, alambicul, muncesc mai rău c-argatul,
Din prima-ți înflorire să strâng în stih parfumul.
Tu râzi, că iar turcoazei greșitu-i-am păcatul.
Ce ți-a șoptit vicleanul cercel, ca apei fumul?

Eu cred, sumerienii descoperind sărutul,
Deprins-au de la ghimpe cum se citește lutul!