Îngrămădiți de-a valmul, pe-o catifea-n tarabă:
Cerbi, ghiocei, safire, iar printre mărțișoare,
Turcoaza-n filigranuri de literă arabă.
Din porțen, sidefuri – lăstuni și căprioare,

Cheițe ca mărgeanul, corn care-n basm ecouă,
Potcoava ce-o purtase-al norocului balaur,
Și inimi, ca văpaia valsurizând prin rouă,
Cu fluturi ce-au aripa suflată numa-n aur.

Tors firu-i din crin roșu, din albul dor, liana –
Închipuirea nunții ce-și bea din inimi firea.
Ca fagurul ce-și strânge, în seara lui, poiana,
Cei dragi, cu două fire, își leg neîndrăznirea.

Iubirii de vrei templu, cucernic fii cu dorul:
Întâi săruți iubita, și-apoi iei mărțișorul!