Se face vremea
tot mai mult a gară.
Vei fi singur
în sala de-așteptare
și frig va fi
ca-n damful muced de țigară,
de la gălbuiul moțăind
până la
ghișeul închis.
Oare
de ce oamenii spun
la plecare
că rămasul e bun?
Va scrie
pe oblonul tras,
pe-un petec de hârtie:
”Nu mai avem bilete.
Vânzătorul s-a sinucis.”
”Vinovat tot da Vinci e!”
va fi anunțul
din ploaia de provincie,
ce niciodată
litera nu-și schimbă.
Se face vremea
tot mai mult a gară
și vei fi singur
judecat de ceasul
cu o singură limbă.
Dincolo de profunzimea poeziei, rima din penultima strofă mi se pare geniala! : )
Splendida poezie, cu exceptia versului “ca-n damful muced de țigară,”… prietenii stiu de ce! :)))))
… dar chiar si cu “damful muced”, ghiersul dulce/like aduce! :)))