…și a muncit Adam,
cu săptămânile,
să pună nume la toate.

Dar
când a ajuns la arțar,
văzându-i frunzele
ca nişte mâini însângerate,
a-ngenuncheat
și Tatălui i-a spus
sub vâlvătăile din ram:
De ce copacul acesta,
cu tristul său os,
asemuire atât de adâncă își are
cu flăcările lui Hristos
ce-ntunecară
lumina din soare?

Eu nume pentru el
nu am
decât pe-al lui Iisus.