Foto: VM, Victo Ngai, inbetween
DE VEȘNICIE, SANHERIB PARIUL ȘI-L LEGĂ
”Ai pus un bob
și un pariu,
că de-o să moară o să fie viu,
că moartea-i doar murire,
un nițeluș, un pic,
iar vama trecerii pe punte
o să-mi ivească,
pe terezie, alt grăunte.
Dar mi-a adus un spic!”
”Așa-i regină,
ocrotitoarea copilașului de orz.
Ce-aș mai putea să-ți zic
din filigranul scris cu-argint și dorz?
Ți-am spus o poală plină
de nobilă grăunță, cu miezul de iubire,
da’n loc ca să răsară alt cuvânt,
lăuta se revarsă cu spuma-ți de-nflorire
a sânilor pândind prin borangic.
Crezi oare
că pariul l-am pierdut?
Buzele tac.
E setea de murire
din doru-nveșnicind care ne doare.
Le vezi întredeschisul,
înfiriparea-n floare și sărut?
Tăcerea lor…
De unde-o fi-nvățat caisul
văzduhul tău spre mine înflorind?”
dumitruichim 
Am pus șI eu un pariu cu mine însămi că voi “ghici” care este ultima dvs poezie “sumeriană”. Dacă pierd, trebuie să recitesc, cu intonație și glas tare, toate poeziile din ciclul Sumer, dacă voi câștiga – le printez pe imprimantă, să le am la îndemână.
Când ați publicat pe blog “grupajul haiku” deja îmi dregeam glasul… De ieri, printez.Tac și printez. Ce-o mai fi mâine? Tac! 🙂
Până una alta, cea de mâine ( nu credeam c-o să se nască!) o să fie cea mai bună din tot ciclul! Urmăresc cu interes acest cuplu Ninlil-Sanherib…mi-s f.dragi amândoi. Mulțumesc din suflet, doamna Ronescu!
Pentru mine toate au fost “cea mai bună” – pe rând sau împreună.
Urmăriți “cu interes acest cuplu”?! Îi spionați de-a dreptul, și bine faceți, spre bucuria cititorilor dumneavoastră. : )
Eu vă mulțumesc!
Ați câstigat! Aceasta a fost ultima postare literară de orice fel. However, vă trimit pe cea rămasă nepostată.
Dacă sunteți de acord aș răspunde comentariului dumneavoastră cu un mail. Am copiat POEZIA, e la loc sigur, dar n-o pot citi încă.
LUMINA PRIMULUI SĂRUT
Despre iubire,
pământeana primăvară
când vine să te-ntâmpine,
poate vorbi cu mult mai bine
decât a strunelor cădire
spre zurgălău,
sau de oftat, din când în când,
mocnind
tristeți adânci din tâmpine.
Numele tău,
(cum ai putea să nu te bucuri?)
când l-am rostit aseară către muguri,
lemnul bătrân întinerea cântând,
ca-mbujorări de curcubeu
prin norul pământiu.
Și te-am chemat a câta oară,
vocală cu vocală
pe buza fluierului viu?
Când totu-i primăvară,
cum în Sumer nu fuse niciodată,
și-n fiecare mugur, subțiat de stea,
mijește spus de floare, limpezind
străluminări
ascunse-n dor de fată,
cum ai putea
în piatra din Nippur sub colb să stai?
Lăuta este gata.
Și totu-i o livadă-așteptând,
când pișcă struna a măcriș de mai
și ghimp de lună-nouă te înțeapă.
Asini sălbatici greu cărară
apus de sărbătoare peste coamă,
ca roșia măceașă a răsurii.
Auzi, Ninlil, înalt de lut cum cheamă?
Zece luceferi
am înhămat trăsurii!
Cu tine-n brațe,
nu-i încă nici un leu cu aripi
să știe veșnicia cum se zboară!
Din inimă zvâcnește primăvară
în ghiocel, urzică, urmuză, spin, trifoi,
brotacii râd, în hohote orăcăind
pe pălăria lunii de prin stuhuri!
Totu-i iubire și-nceput luminii.
Cu tine-n brațe,
cum poate fi atât de mică veșnicia ta,
numai cu opt văzduhuri,
când zece din luceferii de soi
i-am prins în ham cu aurul în ținte?
Ninlil, e-atâta primăvară-n amândoi!
Așa cred c-o fi fost
întru livada primelor cuvinte
din care lumea s-a născut
precum lumina primului sărut
din fiat lux al unui ”nu”
ce-avuse-asemuire cu al tău.
– Ce-ai zice tu…?”
– ”N-am zis nimic, dar n-ar fi rău!”
ASTA AAR FI TREBUIT POSTATĂ MÂINE,DAR…
Ha, ha….Ați pierdut!
Mâine o poezie și mai frumoasă!
Pun pariu că ştiu cât e de frumoasă! : )
Să vedem…
Frumusețea (poeziilor) rămâne constantă,știutul (meu) e variabil…
Am pierdut, și-am câștigat! : )
Vorba românului: ”Cu-n poet bun câștigi și la pagubă și la câștig!” (Aici se pune emoticon zâmbăreț și-ncă unul de…adâncă smerenie!!!!
:)))
(emoticon care râde de emoticonul zâmbăreț… cred)
:))) na, că m-am făcut diștept!