Pe caietul de matematică
fiecare desena țara lui,
dar eu mă gândeam
mereu la a ta.

Pe afară
se-auzeau de la sănii,
până-n ispita albastră,
zurgălăi,
clopoței,
zurgălăi…

Ne trebuia un nume de țară
să fie numai a noastră
și ți-am trimis un cocoloș de hârtie:
”Nu spune la nimeni, doar mie,
cum se numesc ochii tăi?”