Foto: Sabin Balasa – Fascination

Eu n-am văzut niciodată cocorii,
deși cocorul alb în stemă îl port.

Ca ei
toamnei vâslesc adusul aminte,
când noaptea-nfundat
plânsul lor
rotunjește bobul de strugur
de culoarea sărutului tău.
Tot mai departe, spre mine,
când noaptea, sieși povară
apleacă și mai mult
spicul de grâu,
înscris spre drumul de moară
prin grădina sărutărilor noastre.

Îmbrățișează-mă,
cu-ntreaga-ți lumină.
Pâinea și vinul ne-așteaptă la cină…