Diseară, sigur, o s-o-ntreb:
” Ce cauți, tu,
prin visurile mele
în fiecare noapte?”

Din așteptare seara se făcu,
prin sălcii – licuricii,
luceafărul albastru-auriu…

Și-a apărut!

…în rest, iar nu mai știu
de ce nu i-am rostit în șoapte,
așa pe ocolite, c-o iubesc
cum nimeni n-a iubit vreodată!

Oh, toată seara-am discutat
de lecții,
de profesori și de cărți…
Și tare aș fi vrut
să o sărut
măcar numai o dată!

Dar, diseară…
mâine seară,
desigur, c-o s-o-ntreb…