st-joseph-with-the-baby-jesus

JOCUL DE-A NUMELE

”Să-ți spun exact ce s-a-ntâmplat.
(Cu Iosif n-am putut să mă-nțeleg.)
Mielu-n grădină,
de trei zile-ncoace,
Eu nu știam anume
ce-ar fi putut să-i fie-atât de greu
că nu voia deloc să se mai joace.
Când am aflat
tristețea lui – că n-are nume –
i-am spus
că il voi da pe-al Meu,
iar el de astăzi înainte
se va numi Iisus.

Iosif, certându-mă, Mi-a spus
greșeala asta nu se poate duce
și nu-i iertat cu mielul să mă fac…
Stai,cum a zis?
O,da – frate de cruce!
Spune-Mi și Mie: Cu ce greșit-am Eu?
Ce o fi crucea?
Ai putea să-mi spui?
ori ca și Iosif o faci pe supărata.
Aceasta chiar Mă doare,
să-ți spun drept!”

Se zice despre Maica, Prea Curata,
că L-ar fi strâns la piept
ca niciodată,
străpunsă,
spăimântată,
de cuvântul greu
atât de timpuriu adus:
”Poate că Iosif n-a-nțeles
jocul de nume, fără vreun ocol,
Tu, Mielușelul meu
și Puiul meu Iisus.”

Și-apoi cu sine însăși:
”O, nu! Nu-i joc de nume!
Spuneți-mi c-a fost joc…,
un joc ce poate minte…”
dar lacrima amară
pe-obrazul ei se prelingea
precum un strop de ceară –
arzând fierbinte,
groaznic de domol.