AVE, MARIA

Dar cine oare
la firul tainei tale
i-ar iscusi vreo slovenire pentru nod?
N-am cunoscut nici umbra
firescului de tină,
cum poți atunci
ca să-mi vorbești de rod
când creanga mea
e numai rouă și lumină?

Iar cel trimis în Nazaret
opri-ntrebărilor aripa
în spaimă către rost:
” ‘Nainte de soare
Lumina a fost.
La fel, veșnicia
când o să-ți guste clipa
din potirul tău de pământ
lui Dumnezeu îi va țese veșmântul,
mai amin
decât umbra Duhului Sfânt,
nenuntită născându-I Cuvântul.”

… și graiul lui de-a crinul înflorit,
părelnic parcă somnului,
către Fecioară
îi spuse pentru prima oară
salutul
ce de-atunci e cuvenit
doar numai Maicii Domnului.