Colindul puiului de vânt

 

La bordei cu bolţi de viţă

bate vântul în portiţă.

Portiţa e cu lăcată,

Maica peste vis plecată.

– Pui de vânt, nelinişte

şuşotind prin inişte,

ce-mi scârţii fereştile?

– Ia, eu vin cu veştile

care nouă scumpe ne

leg rost nou la cumpene.

La piatra de crai, sub stea,

apa-auzit ceva,

măre, şipot prin aluni

susură de nouă luni,

jurămu-ne, nu jura,

taine’i zboară pajura

şi-apoi tace după moară.

Spune-ne Sfântă Fecioară!

– Spusu-i spus şi iarăşi spus,

zice Maica lui Iisus.

Prin grădini de ziurel

va veni Emanuel.

Haine i-am făcut cu acu’

că s’o naşte’n frig, săracu’,

da’ nu plânge plângerii,

c’or să vină îngerii,

precum fulgi ning la fereşti,

cu veşminte’mpărăteşti

cu fir roş din curcubeu

că-i Fiul lui Dumnezeu,

iar din aurul curat –

coroana de împărat.