Colindul puiului de vânt
La bordei cu bolţi de viţă
bate vântul în portiţă.
Portiţa e cu lăcată,
Maica peste vis plecată.
– Pui de vânt, nelinişte
şuşotind prin inişte,
ce-mi scârţii fereştile?
– Ia, eu vin cu veştile
care nouă scumpe ne
leg rost nou la cumpene.
La piatra de crai, sub stea,
apa-auzit ceva,
măre, şipot prin aluni
susură de nouă luni,
jurămu-ne, nu jura,
taine’i zboară pajura
şi-apoi tace după moară.
Spune-ne Sfântă Fecioară!
– Spusu-i spus şi iarăşi spus,
zice Maica lui Iisus.
Prin grădini de ziurel
va veni Emanuel.
Haine i-am făcut cu acu’
că s’o naşte’n frig, săracu’,
da’ nu plânge plângerii,
c’or să vină îngerii,
precum fulgi ning la fereşti,
cu veşminte’mpărăteşti
cu fir roş din curcubeu
că-i Fiul lui Dumnezeu,
iar din aurul curat –
coroana de împărat.