Colindul bradului

– Norule cu stele’n gaică

n’ai văzut pe Sfânta Maică ?

De-atâta hălăduire,

de drumeagul ei n’ai ştire?

Norule cu frunza rară

n’ai văzut Sfânta Fecioară?

– … ba şi eu m’am legănat

tot a freamăt luminat,

tot mereu hălăduind

când a cer, când a colind

şi-am văzut-o, măre, sus,

se ruga pentru Iisus.

Timp puţin mai e’n căuş,

Pruncul n’are legănuş,

n’are faşă, scutece…

Bradul zice: “Uite ce,

Maică Sfântă, Preacurată,

trupul meu i-L fac covată,

vântul bate, tragănă,

şi Pruncul ţi-L leagănă,

steaua’n şovăire ninge

glas nespus, dar nu-L atinge.

Prin dumbrăvile de fagi

vor veni trei regi şi magi

şi păstorii cu un  miel

slăvind pe Emanuel.

Sterge-ţi ochii de şiroaie,

iată-mi inima   –  copaie  –

ca să doarmă’n cald şi’n lin…

Lerui Doamne, ler… Amin.