Untul-de-lemn nu-i brânză din putinei cu lapte.
Nu-mi cereți tâlc, domolul, cum căldiceii pascu-l,
Că de Iubire-i vorba, cu Mire-n miez de noapte,
Zdrobirea pân’ la sâmbur. Triumful cărnii? Teascul!

Când inimii vin țepii, vânat fricos, s-o prindă,
Nestinsul tău ți-l stoarce pre lemnul răstignirii,
Precum dumbrăvi și codri le joci numai pe-o ghindă,
Ori totul, ori nimica, nu dai pomeni Iubirii.

Iubesc, și toată zarea-i măslin la prima floare,
Miresmele sonore se-ntrec în frumusețe!
Voi n-ați văzut lumina petalelor cum doare,
Din coasa lunii, timpul, sporindu-se-n fânețe?

Și-am întrebat pe Mire: ”Dar cele ne-nțelepte?”,
”În dragoste nu cumperi uleiul! Să aștepte!”