Foto by Igor Zenin

Acest cântec sumerian l-am descifrat de pe o tăbliță de lut din care rămăseseră pe ciob scrise doar cuneiformele pentru ”regina Ninlil” și ”sărut”. Virgulele aparțin autorului.

”Pe umărul gol,
ca obrazul subțire
al mărului,
lasă-ți cântecul părului
să-și despletească păcatul
ce-a fost al luminii
o noapte.

Toate vinurile
din beciuri de chimvale
ni le-au băut până-n zori
prinții apelor tale,
Tigru și Eufratul!

Chiparoșii sporesc
cu încă-un luceafăr înaltul,
când numele tău,
cu mâna la gură îl strig
depărtărilor.

Lasă-te-n brațele mele
cum luna o poartă cu delta-i
eufratică
până-n povestea mărilor.

Numai el descântecul ni-l
dezșoaptă ușor
de pe șoapte
ca pânza borangicului de nor
de pe rotundul mărului
alb.
Lasă-ți cântecul părului
să-mi despletească păcatul
ce-a fost al luminii
o noapte
eufratică-ntreagă.
Numai descântecul ni-l…

În ochii tăi Regină Ninlil
grădină-n stihuire mi-e cerul
cu păpădii albastre
din neamul peruzelor.

Rodia veselă cântă
ca luna copil
răcoarea fără de umbră
a buzelor.
Numai ale tale Regină Ninlil
au dreptul să-mi cânte Sumerul!

Lasă-te-n brațele mele!
Grădina Nibiru din noi s-a născut…”

…și-acestea zicând,
Enlil,
precum migdalul aplecat
pe umărul nopții
s-a trezit înflorind
Reginei Ninlil
sărut după sărut.