Foto: Tree fire blossoms by madart-magan-ducanson

Chiar dacă beznei
îi dă
vedenia luminii,
cărbune n-are iasca,
nici amintiri de jar.

Îmbrăţişarea jertfă îi
din frumuseţea cea dintâi,
că numai foc se-aduce pe altar,
nu iască.

Tu, noapte-n despletiri,
ce bine înţelegi
că-n graiul pământean,
cât ai deprins din omenească,
în braţe dacă te cuprind,
înseamnă
că răsăritul tău
ţi-l împrumută mărul,
să înflorească
tristeţile din cântec de olar,
cu noaptea lor pelină.

Tăciune nu-i sub iască,
nici amintiri de jar.
Regină,
de veşnicia-mi dai,
o să ţi-o-nvăţ
cum să zvâcnească-n crud,
din mugure şi hăţ,
lumina şi sărutul.

Nu-i trandafir
să nu-ţi cunoască ghimpul.
Tristeţea n-are ascunziş,
că locul ei
e numa-n ochi şi-n sfeşnic.
Când moartea-ai învăţat-o
cum s-o arzi,
abia atunci începi
purcesul către veşnic.
Izvod la orice floare
sunt flacăra şi lutul
descoperind sărutul…

(Finalul tăbliţei e foarte deteriorat.
Numai aceste semne s-au putut descifra.)

………………………………………………..aşa
……………………………………………………
de ce……………………………………………..
…………………………………………………….
………………………Ninlil…………………….
………………………………………………………
……………………………………………..sărutat
……………………………..crai nou pe Eufrat
……………………………………………………….