1. A suprapune peste ziua de naștere a lui EMINESCU sărbătorirea ZILEI CULTURII este un act de obrăznicie, de prost gust și de incultură ținând cont că Eminescu, ca geniu, a depășit toate ramurile culturii fiind o mișcare a Sfântului Duh în apele spiritului și neamului românesc.
2. Termenul de DIASPORA este încă un act de incultură și manipulare. Până la lovitura de stat a existat fenomenul EXILULUI. De exemplu Bălcescu a murit în EXIL și nu în DIASPORA. Din punct de vedere istoric și teologic cuvântul DIASPORA este un termen tehnic din lexicul teologiei evreilor și îl găsim folosit
1. Începând din anul 605 înainte de Hristos când regele neo-babilonian Nabucodonosor al II-lea a luat evreii în EXIL în Babilon. În prima deportare din 605 elita evreilor, printre care se afla și profetul Daniel, au căutat să definească relația lor religioasă în raport cu Templul din Ierusalim. S-a convenit ca acest raport să fie denumit cel de DIASPORA. Termenul din greaca veche dia+sporeo, sporein = a împrăștia, a risipi, etc se referea la evreii din captivitate și relația lor cu templu, repet, fiind diaspora.
2. A doua oară termenul apare în anul 50 după Hristos, la primul sinod al Apostolilor, referitor la creștinii proveniți din păgânii neamurilor, sau din evreii din DIASPORA convertiți la creștinism. 3. A treia oară termenul e folosit în România după apariția revistei TRIBUNA ROMÂNIEI. Spre deosebire de GLASUL PATRIEI, un ziar pe hârtie de lux, în care toți românii care au ales EXILUL, printre care Eliade, Cioran, Ionescu, Vintilă Horia, Horia Stamatu, etc., etc. erau batjocoriți ca trădători și ”dușmani ai poporului” noua publicație schimbă tehnica încercând să apropie valorile românești de peste hotare. Cum termenul de EXIL ar fi demonstrat că ar fi fost o poziție românească împotriva rușilor și bolșevicilor, începând cam prin 1974 a început să fie introdus termenul de DIASPORA și s-a pedalat pe el până ăn ziua de azi.
Sugestia mea, a bunului simț, ar fi ca noi cei din zilele noastre care nu mai suntem nici în EXIL și nici în DIASPORA să fim considerați români de pretutindeni. Oare ministerul care se ocupă de noi cum se numește? Ministerul Diasporei, sau MINISTERUL ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI? Cum nu suntem evrei și relația noastră cu templul din Ierusalim fiind cel de respect și venerație, dezastrul acesta lingvist de DIASPORA ne divide în români de prima clasă, cei din țară, și români de mâna a doua cei…diasporiciți prin DIASPORA! E timpul ca măcar de ZIUA CULTURII să ne cultivăm cu adevărul istoric. Nu credeți că ar fi cazul?