Oare
frunzele palmierului,
acela cu taina amară-n altoi,
ne-or fi surprins
sărutul ascuns din spatele lunii?
Cum altfel,
despre noi,
( deasupra cerului
și peste fremătarea
albastră )
a deschis în același buchet artezian
metafora noastră?
Și iarăși mă-ntreb,
dubito ego,
de unde ar fi putut să știe
ca pe nisip să scrie
adresa exactă a sărutului
cu numărul lor din San Diego?