Clopoței cât slova

ning ca în Moldova,

ca-n Moldova ning,

șoapte când ating,

clopoței de-argint

clinchet alb de stele

în pridvor pe treaptă

fata din alint

cu păru-n inele

oare mai așteaptă?

Parcă și cu parca

răsturnând coșarca,

pene albe, prinde-le,

că ne ning colindele,

pe cel mândru prindu-l

fulguind colindul

prin aici și oare

albei căprioare…

Clopoței cât litera

au chemat și țitera,

iar pe unde-ncepe dealul,

fluier, tobă și chimvalul

ning departe până-n plai

colindă cu păr bălai,

către Uzu-ncet se sting

apoi iarăși bing și bing

stele fulg făclii aprind,

iar din seara măguricii

pretutindeni licuricii,

peste mări și lerui ler

și-au mutat din ceruri satul:

Mai primiți cu colindatul?