PSALMUL SCĂRII LUI IACOV
”De-ndrăgostit se zice că mințile și-ar pierde.
La ce folos ți-e tigva, când inima-i nebună
Săltând în toiul iernii în danț de cedru verde?
Ce sfat să-ți deie colbul, când sângele-i furtună?

Lasă-i pe proști să creadă-n a vrăjilor rodire,
Doar dragostea cunoaște că inima nu minte.
Lumina-ntinerește de gustă din Iubire!
Când sorbi iubitei cerul, cine-ar mai bea cuvinte?

Nu-i pentru vultur hamul, tăriei sfinte-i zborul,
Nici nu destrami petalei țesutul clorofilei… ”
Astfel străinul Iacov grăi pe piatră dorul
Și adormi cu gândul în brațele Rahilei.

A fost, sau n-a fost visul având sărut în sfeșnic?
Eu îngeri văd pe scară cum fac loc Celui Veșnic.