PSALM ÎN INTERIOR DE CRISTAL

.

De noaptea ar fi lipsă, cum ne-nșelăm de moarte,

Ușor i-ar fi iubirii să-i spulbere nălucii,

Dar damful lor pătrunde prin gardurile sparte,

Cum ciung mai simt în palmă străpunsul tău și-al crucii!

.

De pietre prețioase, nu prea te-arăți avidă,

Trufașe, chiar și razei-‘i divulgă-n târg păcatul,

Străfulgerând cu verde ca ochiul de aspidă.

De ce ascunzi în gene ce ți-a visat agatul?

.

Ce luminoasă-i noaptea, și-adânc – privighetorii!

Dintr-un străfund se-aude a Mirelui trăsură,

Că nu degeaba marea își țipă-n bolți cocorii

Din trâmbița cu aripi, scăpată din Scriptură.

.

Pe umăr lină-ți capu-n dezmierdul de aldină,

Ca-ntr-un cristal, sonetul ne va-mpietri-n lumină!