NEVASTA LUI IOV

Intâi l-au părăsit dușmanii.

Apoi prietenii.

Ultimul dintre cei trei

parcă șovăia.

Să fi fost remușcare ? Istov?

Părerea de rău l-o fi’nvins?

”Așteaptă-mă!”  țipă femeia,

răgușită,

zăbavnicului ins.

Apoi către Iov:

” Ți-am repetat de o mie de ori;

ce mi-a rămas de spus e  atât:

De piciorul Dumnezeului tău

leagă-ți ștreangul de gât,

spânzurat  visătorule

ca un diamant.”

Apoi bărbătește, cu mâna în șold,

îl chemă șuierând

pe  amant.