A MURI CORECT GRAMATICAL

Născut am fost la timpul imperfect

și nimic

nu a rămas în mine

( măcar un tril de borangic)

să nu se vândă,

în afară de

propria mea neștiută osândă,

ca un vid

ca să păzească alt vid

pentru care va trebui să fiu împușcat

plătind pentru taxa de zid.

De ce nu ne naștem cu zidul în noi?

Ar fi perfect simplu.

Sau oare n-am găsi undeva

să-l împrumutăm

și apoi

după trecerea vămii

să-l dăm înapoi?

Dar aceasta e mai greu de spus

când perfectul tău

cu îndoiala din altu-i compus.

Nici să murim nu știm

după reguli de-adevăratelea,

ci pe dos, de-a-ndaratelea,

deși cu moartea ne spălăm

în fiecare dimineață,

pentru fiecare rid –

o lacrimă.

Și totuși cădem la ultimul examen.

Dar unde-i greșala?

Noi stăm cu spatele la zid

și nu invers.

Ce oare melcul ne-a-nvățat

o viață-ntreagă

predându-ne spirala?

Să mori cu zidu-n față,

măcar o singură dată – corectul,

că niciodată

n-o să-ți mai vină timpul

mai mult ca perfectul.