NU-I  CEASUL…

Ce o fi vrut să spună

ciocârlia

de a căzut fulgerată din cer ?

a întrebat floarea Soarelui –

Ioan, ucenicul iubit.

Arde aerul

că spicele grâului,

de foc și-au îndoit

vârful de ceară.

Nici un drum, nici măcar o cărare

nu sare

din lan către moară.

Ucenicii tac.

La fel și Iisus.

Ioan întreabă din nou:

Ce o fi vrut să spună

ciocârlia?

Ce a spus…

Invățătorul

își odihnește  zvâcnetul inimii

pe profeția

neînțeleasă a rănilor de mac.

Cu mâna răspunde

la salutul plecatelor spice.

Intors spre Ioan,

numai cu ochii îi zice:

(Cum ar putea îndrăznirea cu glasul?)

”Nu-i încă timpul. N-a sosit ceasul!”